"Am un soț impulsiv, mereu caută motiv de ceartă. De fiecare dată face din "țânțar - armăsar". Ce aș putea să fac cu asta?" Alina D., mun. Bălți
Impulsivitatea umană se referă la tendința de a acționa fără a gândi prea mult în prealabil sau fără a lua în considerare consecințele pe termen lung ale acțiunilor. Este un aspect al comportamentului uman și poate varia în intensitate de la o persoană la alta. Impulsivitatea poate fi influențată de o serie de factori, inclusiv personalitatea, stresul, oboseala și alți factori externi.
Content marketing, articole specializate și interviuri.
Există diferite aspecte ale impulsivității umane, inclusiv:
1. Impulsivitatea comportamentală: Aceasta se referă la tendința de a acționa fără a lua în considerare consecințele. Persoanele cu impulsivitate comportamentală pot lua decizii pripite sau pot avea dificultăți în a amâna plăcerea imediată în favoarea beneficiilor pe termen lung.
2. Impulsivitatea cognitivă: Aceasta implică luarea deciziilor fără a gândi suficient în prealabil. Persoanele cu impulsivitate cognitivă pot lua decizii în grabă, fără a analiza în mod corespunzător informațiile disponibile sau consecințele potențiale.
3. Impulsivitatea emoțională: Aceasta se referă la reacționarea rapidă și puternică la emoții, fără a controla sau regla aceste reacții. Persoanele cu impulsivitate emoțională pot avea dificultăți în gestionarea furiei, anxietății sau a altor emoții intense.
Impulsivitatea poate avea atât aspecte pozitive, cât și negative. De exemplu, uneori, luarea unei decizii rapide poate fi utilă în situații de urgență. Cu toate acestea, impulsivitatea excesivă poate duce la probleme în viața personală și profesională, precum și la comportamente riscante sau periculoase.
Tratamentul impulsivității poate implica terapie cognitiv-comportamentală, medicație sau alte intervenții, în funcție de cauza și gravitatea impulsivității. Este important să luăm în considerare faptul că un anumit nivel de impulsivitate face parte din natura umană, dar în anumite cazuri, poate fi necesară ajutorul profesional pentru a o gestiona eficient și pentru a evita consecințele negative.
Așa cum a intrat în uzul verbal comun, impulsivitatea este legată de cele mai multe ori de agresivitate. Fiecare dintre noi am simțit, în anumite situații, că "exploadăm", că există în noi o tensiune pe care trebuie să o eliberăm, o pornire aproape imposibil de stăpânit - relatează Dana Dragoteanu, psihoterapeut. Adesea ne este teamă de aceaastă impulsivitate și încercăm să o evităm, dar când nu ne asteptăm, ea erupe.
De câte ori ni s-a întâmplat să țipăm la subalterni, la copiii noștri, la cei de lângă noi, ba, uneori, chiar am lovit anumite persoane! Dar cine cunoaște această stare știe și sentimentul de vinovăție, părerea de rău, regretele pe care le simțim după faptele reprobabile. Când cedam impulsivității, ne spunem: "Mi-am pierdut controlul...", "Am văzut negru în fața ochilor..." Impulsivi (și deci agresivi) suntem și atunci când jignim sau ironizăm. Impulsivitatea poate fi explicată și prin sentimentul de teamă de a pierde ceva sau pe cineva...
Cum să procedăm însă pentru a nu ne mai lăsa stapâniți de impulsivitate? Veți considera că, în situația actuală, cand cu toții suntem copleșiți de stres, este aproape imposibil sa ne controlăm agresivitatea. Totuși, dacă nu ne va mai fi frică de reacțiile noastre și nu vom mai acumula, în timp, prea multă tensiune, am putea sa nu mai cedăm impulsului, ba chiar sa-i dăm agresivitații noastre un sens pozitiv. Sunt numeroase cazurile de părinți care acumulează tensiunile în orele de activitate profesională și care, ajungând acasă "încărcați", se comportă impulsiv cu copiii lor. Din păcate, în timp, acesti copii vor dobândi - ca reacție de aparare și de răspuns - anumite tulburări comportamentale. Impulsivitatea poate genera violență, acte care ajung să prejudicieze grav atât persoana respectivă, cât și pe alții.
Cum impulsivitatea înseamnă "pierderea controlului impulsului", putem să o combatem controlându-ne! Veți obiecta: "Este ușor de spus, dar greu de realizat". Daca sunteti impulsiv, incercati să vă "descărcați" discutând, confesâmdu-vă, spunandu-vă "păsurile". Și, mai ales, feriți-vă să vă impuneți propria dreptate pentru că astfel veți induce și interlocutorului o stare de tensiune.
Abordati cu calm toate problemele pe care le aveți, enunțându-vă părere pe un ton echilibrat și astfel nu veți mai crea o atmosferă incărcată. Totodată, vă veți detensiona într-un mod acceptat și adaptat. Sigur, uneori nici interlocutorul nu dovedește întelegere, dar dacă nu ridicați tonul nu veți domina prin frică, ci prin respect.
Vă recomand să încercați sa vă impuneți calm, dar ferm. Daca veti reuși să controlați tonul discuției, totul va fi mai ușor. Și, mai ales, nu lăsați "tensiunea" să se acumuleze, în timp, pentru că adeseori picătura... varsă paharul!
Materiale consumabile /bandaje
